Elementar, dragul meu Watson

Tocmai mă uitam aiurea pe Wikipedia, şi am întâlnit următoarea idee despre pedeapsa cu moartea. Sublinierea îmi aparține.

Capital punishment is a contentious issue in some cultures. Supporters of capital punishment argue that it deters crime, prevents recidivism, that it is less expensive than life imprisonment and is an appropriate form of punishment for some crimes.

Nu ştiu dacă restul sunt argumente foarte solide, dar mai solid ca ăsta chiar că nu se poate. Într-adevăr, în mod sigur previne recidivismul. De tot.

What’s on your geeky desk?

Pentru că am pierdut (iar…) un pariu, va trebui, vrând, nevrând, să mă conformez şi să mă umilesc în public prin intermediul conținutului biroului meu. Ok, este de fapt vorba numai de una din mese — cealaltă e dedicată lucrului cu hârtie sau cu componente electronice, şi pe ea se află, momentan, un teanc de cărți de matematică, un teanc de cărți de electrotehnică, un pistol de lipit şi o sursă de laborator care pişcă rău. Pe masa de la care scriu acum se află, exceptând, evident, calculatorul, următoarele:

Bucățele foarte mici de hârtie, pentru schițe rapide şi notițe uşoare. Sus, efectul Doppler. Jos, o metodă de determinare a elipticității orbitei folosind variația paralaxei. Shit.

Foi mai mari, pentru a) cazul în care am nevoie de schițe mai mari, sau b) mi se murdăreşte atât de tare rotița de la Mighty Mouse că nu mai face scroll.

Trei căni. Una pentru ness, una pentru ceai şi una pentru orice altceva. În funcție de cât îmi e de somn dimineața, nessul ajunge în ceaşca mică şi neagră sau în cana mare şi transparentă în care acum se află sprite. Pe fundal, o cutie de ceai care nu ştiu ce caută acolo. Chestia albastră e cablul de la bass-ul meu.

O zaharniță roşie. Cred că-i evident la ce serveşte.

Dragul meu telefon, pe care am de gând să-l schimb la un moment oarecare. Singura lui mare calitate este faptul că are un difuzor extraordinar de enervant, atât de enervant încât e imposibil să nu te trezeşti dimineața când îl auzi, fie şi numai ca să-l arunci pe fereastră.

Calculatorul meu ştiințific. Ok, am unul şi pe Mac-ul meu, dar nu se compară.

Card reader-ul meu, care cred că citeşte orice în afară de cartelele Metrorex. Din fericire, mi-e suficient dacă citeşte CompactFlash-ul de pe dragul meuHP 620 LX, care însă nu e pe birou de obicei.

O muzicuță diatonică în Do major şi un blockflote (ok, blockflote-ul e în sac) în Fa minor. Pentru momentele în care munca e prea plictisitoare şi am nevoie de o pauză. Sau când mă enervează vecinii.

Lampa. Sunt foarte pasionat de orice fel de chestie în care se înşurubează vreun fel de bec sau altă sursă de lumină. Mai am trei veioze în casă :-D.

Şi preferatul meu: un bank de memorie cu miezuri de ferită, de pe un calculator sovietic din anii ‘60 (cred). Doar aşa, ca nu cumva să uit de unde am plecat.

Trei lucruri pe care le-am învățat din mitologie

…dar mi-au folosit mai adesea în programare.

1. Toate limbajele au aceleaşi idiomuri, doar că le zice altfel. Yahweh, Allah, Ahura Mazda — tot aia e. În afară de momentele când am de-a face cu LISP, orice aş scrie seamănă a cod maşină până la urmă.
2. Pentru orice limbaj, există cel puțin 100 de alte limbaje care sunt la fel în proporție de 75%, dar se pretind Adevărul şi Calea numai datorită restului de 25%.
3. Programarea e una, limbajul X sau Y e alta.

Umor de ingineri

Spicuite de la profesorul meu de Bazele Electrotehnicii. Oricât mi-ar plăcea materia, momentele astea sunt mai savuroase decât orice flux electric. Citatele sunt relativ din memorie.

• Despre starea de electrizare: ,,S-a constatat experimental că, frecând o baghetă cu o bucată de pisică, bagheta începe să atragă diverse obiecte uşoare. Tot experimental, s-a constatat, încercând diverse baghete şi diverse pisici, că apariția stării de electrizare nu depinde nici de pisică, nici de forma obiectelor.”
• Despre electreți*: ,,Nu este foarte greu să fabricați un electret, de fapt o puteți face destul de uşor şi voi. Aveți nevoie de nişte bucăți de plexiglass… de fapt nu neapărat plexiglass, şi alte mase plastice pot fi folosite. Le puneți într-o cratiță metalică, topiți plexiglass-ul, apoi luați cratița de pe foc. După aceea, luați un capac metalic, şi îl rotiți încet asupra plexiglass-ului topit, cu grijă ca nu cumva să atingeți cratița, pentru că va trebui să aplicați cratiței şi respectiv capacului o tensiune de câțiva kilovolți…”
• Istorisire despre un coleg de-ai dumnealui. Contextul era prezentarea permeabilității magnetice a vidului, u_0 (adică “miu indice zero”, a cărui valoare este 4*pi*10^-7) ,,Un coleg de-al meu, tot profesor şi cu un simț al umorului foarte dezvoltat, le-a dat studenților săi la examen o problemă unde, între multe, apărea o sarcină de 1 microcoulomb (i.e. 1 uC, scris aproximativ “1 miu C”). Unul din studenți, mai timid, se ridică şi spune ceva gen, d-le profesor… ştiu că trebuia să învăț mărimea asta până acum dar… chiar am uitat, cu cât este egal miu? La care colegul meu răspunde: <<Păi…10^-6>>.”

NB: Dacă ați înțeles ultima glumă, sunteți bolnavi şi am un loc liber la mine în rezervă.

______________

* Electretul este ca un magnet, numai că, în loc să fie permanent polarizat magnetic, este permanent polarizat electric.

De ce este cu adevărat nasol să fii răcit

Tocmai am descoperit de ce este cu adevărat nasol să fii răcit. Nu, nicidecum pentru că îți curge nasul, asta se rezolvă cu şervețele (sau cu hârtie igienică — aşa am rezolvat-o eu, am ajuns la concluzia că e mai eficient). Nici pentru că ai febră, şi asta se poate rezolva, şi nici măcar pentru că te doare capul. Am cinci ore de matematici speciale pe săptămână, nicio durere de cap nu poate fi prea mare.

Este cu adevărat nasol pentru că mâine o să mă duc la o “bere” cu un prieten, şi n-o să pot să beau berea rece, pentru că mă doare gâtul; n-o să pot nici să beau mai mult de două-trei, pentru că sunt pe antibiotice. Hell, o să mă duc la bazin şi o să beau Cappy sau cafea. Asta nu e viață!

Cele şapte noi păcate capitale

Pare-se că Vaticanul, în nesfârşita-i milă şi încercare de a-şi păstori dreptcredincioşii, a ales să mai introducă şapte păcate capitale, pe lâncă cele şapte pe care le ştiam dintotdeauna. După cum anunță Reuters, ele sunt distrugerea mediului inconjurator, experimentele stiintifice a caror natura morala este discutabila, manipulari genetice care duc la alterarea ADN-ului, consumul sau traficul de droguri, injustitia sociala care duce la saracie, avortul si pedofilia.

Deci să ne înțelegem: nicio biserică (catolică, bineînțeles, ortodocșii sunt mai barbari de felul lor) nu ar mai trebui construită altundeva decât în deşert, pentru a nu strica mediul înconjurător, şi cu prima ocazie cu care o să văd un catolic mergând cu altceva decât cu căruța sau cu un vehicul electric, va trebui să dau după el cu anatema. Nasol, preoții vor trebui să-şi vândă merțanele.

Deloc surprinzător e că, deşi au inclus pedofilia, n-au inclus homosexualitatea. Bănuiesc că pentru celibatari se mai iartă, na, când îți vine, îți vine…

Apple Core? Bucureşti!

Peste o săptămână se împlinesc exact 5 luni de când mi-am comandat un Mac Mini, o tastatură şi un mouse de la magazinul Apple Online (evident, cel din România). Sus-numitul eveniment s-a petrecut pe 18 octombrie, şi încă îl aştept.

Bine, bine, acuma scriu de pe un Mac Mini (luat de la iStyle, asta-i altă poveste). Însă vreau să beneficiez în mod pervers de faptul că, înainte de a-mi livra sus-numitul echipament, trebuie să confirm comanda. Acuma n-o s-o mai confirm (n-am ce face cu două Mac Mini-uri, normal…), dar sunt curios cât durează totuşi.

Amatorismul celor de la IRIS nu-i vreo chestie nouă, dar un avertisment în plus nu strică niciodată.

Edit tardiv: dacă are cineva un floppy de la un Performa (sau un Performa de-a dreptul) care nu-i mai trebuie, vă pot ajuta eu să eliberați spațiul ;-).

Ce blana mea?

http://msdn2.microsoft.com/en-us/events/aa740358.aspx

Măcar figurinele cu Tux nu sunt la fel de ghei.

De ce scriu ca acum 100 de ani

Nu pot scrie poezie postmodernista
La fel cu fluturii nu pot merge pe perete
Printre masini camioane si alte asemenea banalitati.
Era zgomot si in paharul de bautura
Se topeau litere de chihlimbar
Incat parca nu mai ploua cu ploaie ci cu asfalt.
Unde dracu te mai duci la facultate?
Stai mai bine cu mine inca un timp trecut.

Ce mama naibii e aia? Zdrențuilă de-asta pot să scriu mai ceva ca Păunescu.

Mie mi se pare un pic absurd. Nu la modul că nu există poezie fără ritm, măsură, rimă sau măcar nițică sare, dar mai degrabă la modul că în momentul în care începi să îți închizi simțămintele dincolo de orice formă de sens, însuși rostul poeziei se pierde. La ce să scrii dacă sensul e atât de bine “închistat”, încât întreg ansamblul nu mai spune nimic?

Există poezie postmodernistă şi/sau ermetică foarte bună, dar cred că astăzi postmodernismul e folosit mult prea des ca scuză pentru poezia proastă. Dacă poți să fii poet fără a spune, totuşi, nimic, lumea miroase a bine. Sunt inginer; n-am făcut în viața mea un motor electric, dar dacă adun un kilogram de fiare într-o cuvă, iese unul. El se-nvârte, dar nu puteți voi să vedeți, nu înțelegeți ce înseamnă învârtitul pentru mine, apoeticilor.

Uite, închei cu încă o poezie:

Sâmburii de cireşe din cană mucegăiseră demult
Ploaie, praf, ploaie, ploaie din nou.
Zici că e zi şi uite că-i noapte, te-am păcălit
Bătrânul numără banii râzând:
“Frunzele se coc tare târziu”

Punem pariu că îi pot găsi cincizeci de sensuri până mâine dimineață?

Corolar: titulatura de “poet” trebuie rezervată celor care o merită.

Corolar la corolar: am măzgălit poezii proaste şi am şi scris despre poezie. Asta nu mă face poet.

Am o jucărie nouă

De fapt jucăria e ceva mai veche, dar s-a înnoit recent după ce mi-am luat până la urmă un card reader. În spetă, s-a împlinit visul meu de nu-ştiu-când: pot să port Emacs-ul după mine prin tramvai şi pe la facultate, pentru că mi-am pus NetBSD pe dragul meu Jornada 620LX.

Câteva impresii:

• Din păcate, Windows CE 2.0-ul instalat pe susu-pusa jucărie nu vreau de niciun fel să se joace cu autorun.inf-ul pe care l-am pus totuşi pe cardul CF. Drept urmare, nu pot boota automat din CE, dar…
• …deşi NetBSD nu are suspend, s-ar părea că cea mai mare parte a bateriei este suptă de ecran. Din fericire, NetBSD are screenblank, care deşi suge bateria mult mai repede (stă aşa în jur de 10-12 ore după estimările mele, versus… vreo două-trei săptămâni cât stă în suspend-ul CE-ului), aşa că nu trebuie să mă întorc în CE decât dacă trebuie să îl iau cu mine foarte multe ore fără nicio priză
• Bootează destul de repede (sub 20-30 de secunde din ce-mi pot da seama).
• Nu am pus X11, de fapt nici nu mă prea interesează X11; pe SH3-ul uni 620LX cu 16 MB RAM oricum nu rulează altceva decât xterm şi poate ceva gen xcalc. În orice caz, am cam tot ce-mi trebuie în consolă,
• …sau mai bine zis aş avea, dar NetBSD/hpcsh nu s-a bucurat de prea multă atenție. Pachete binare sunt, dar destul de puține (2-300 cel mult, cu tot cu cele pentru X11, de care, precum ziceam, n-am nevoie). Wishlist-ul nu cuprinde însă mare lucru: emacs am (de fapt asta era The Big Thing), gcc am (e drept ca dureaza vreo 10 secunde sa compileze un Hello, World :-D), bc am, bsdgames există şi tot aşa. Câteva joculețe nu mi-ar strica, un CAS rudimentar n-ar fi rau nici el (sigur, nu neaparat ceva de nivelul Maple, vorbim totuşi de un sh3 de-acum 10-11 ani) şi mai ales mi-aş dori gnuplot, pentru care chiar aş instala X11 dealtfel.  Nu musai gnuplot, orice program care combină vag bc cu gnuplot şi aduce a graphing calculator ar fi rezonabil. Soluția ar fi să cross-compilez gnuplot, dar momentan nu am timp de asta. Solutia ceva mai putin rapida ar fi sa iau pkgsrc-current, sa scot de-acolo ce nu voi folosi asa incat sa il inghesui in vreo 2-300 MB (pe cardul CF am doua partitii, una NetBSD si una FAT de 500 MB pe care mai am insa si alte balarii) si sa compilez pachetele chiar pe jucaria mea cea noua. Probabil ca ar lua vreo saptamana sa compilez gnuplot, dar ce poate fi mai geeky decat un uptime de 100 de ore pe un handheld de-acum 11 ani :-D?

La un moment oarecare, când o să am timp şi un card CF de stricat, aş vrea să încerc şi JLime. JLime are mai multe pachete, dar îmi pun probleme de performanță, nemaivorbind de faptul că eu n-am nici cablu şi nici vreo placă de rețea PCMCIA (=> ne întoarcem la rezolvat dependințe manual).

Procedura de instalare e relativ scârboasă. Am folosit, în mare, metoda de aici (NetBSD on Handheld Platforms), dar cu câteva adaptări, şi o versiune ceva mai veche de hpcboot.exe, pentru că cea mai recentă nu mai merge pe CE 2.0. O să scriu şi un tutorial, imediat ce mă scot dintre deadline-uri şi facultate.