Tocmai am apucat să arunc primul ochi succint peste documentația SDK-ului Palm Pre. Bine, ştiu că Palm Pre pierde din start. Nu e cool. Dacă ai tricou cu De puta madre 69 şi ai Palm Pre, nu eşti cool, ai doar un gadget de care toată lumea pare să mai fi văzut. Dacă ai iPhone eşti cel mai tare de la tine de la bloc. Dar totuşi am câteva gânduri de scris pe tastatură despre asta.
Mai întâi, lucrul extrem de plăcut la SDK-ul Palm Pre este că e uşor de învățat şi de început. Objective-C e scârbos. Arată ca o rață cu testicule legate de guşă şi picioare de hipopotam. Nu-i nici chiar C, nici chiar Smalltalk, şi în consecință te simți ca şi când IDE-ul C face mişto de tine şi te pune să scrii cod Smalltalk şi iners. CocoaTouch e un framework monstruos. Până scrii un HelloWorld trebuie să treci prin vreo 100 de pagini de documentație, din care jumătate numai ca să pricepi cum se foloseşte InterfaceBuilder şi de ce.
Palm Pre foloseşte HTML, CSS şi JavaScript. Pentru mine asta e destul de naşpa, fiindcă nu pot nicicum să înghit programarea web la nivelul ăsta, nu cu instrumentele de dezvoltare de la ora actuală. Parcă am revenit la a scrie aplicații Motif, doar că arată mai frumos şi nu trebuie să fiu atent la managementul memoriei — în rest e la fel de incomod şi de enervant. Avantajul e că pot să reciclez cunoştințele pe care le am deja, ceea ce în cazul CocoaTouch nu e cazul. Practic, e ca să înveți sa foloseşti eficient Palm Pre, trebuie doar să absorbi câteva convenții, să te uiți câteva ore pe exemple şi sa parcurgi succint documentația. Asta înseamnă să foloseşti tehnologii standard, iar ideea este, din punctul meu de vedere, salutară. Ca să înveți CocoaTouch trebuie s-o iei de la Adam (cu coastele deținute integral), pe când în cazul Palm Pre, majoritatea viitorilor dezvoltatori ştiu inclusiv cum să o învețe pe Eva să facă sex anal.
Al doilea lucru care mi se pare eminamente superb la Palm Pre este că platforma de dezvoltare nu este exclusiv OS X pe procesoare Intel şi ultima versiune punct. Adică, dacă ai un PowerMac G5 dual care încă se ține excelent, şi vrei să scrii programe IpodTouch, poți să-l vinzi şi să iei juma’ de iMac pentru că nu se poate — instrumentele respective nu există. Nu pentru că ar fi imposibil per se, ci pentru că nu vrea Apple (la fel ca majoritatea lucrurilor pe care nu le poți face cu produsele lor). Nu mai vorbesc de oropsiții care vor să facă asta şi n-au decât calculatoare cu Windows.
Ba mai mult, mi se pare foarte util şi faptul că platforma respectivă nu e legată de un anume IDE. Mă calcă pe nervi când cineva face asta. XCode e un IDE foarte bun, nimic de zis, dar sunt mai productiv cu Emacs. Nu pentru că Emacs e mai tare, pentru că e extensibil sau pentru că are o jumătate de chiuvetă în plus, ci pentru că îl folosesc dinainte ca Xcode măcar să apară. Blow me, Apple.
Singura chestie prohibitivă pentru mine e că, momentan, Palm n-a pus la dispoziție un SDK nativ. Nu e vorba numai de faptul că ideea de a scrie aplicații web prefăcându-te că ai la dispoziție tehnologie desktop mi se pare abjectă, ci de performanță în sine. De exemplu, visez de mai multă vreme să scriu un emulator (ca lumea) pentru, să zicem, C64, pe care să-l am cu mine pe un dispozitiv portabil. Pe iPod nu se poate pentru ca Apple nu vrea (şi evident respinge aplicațiile respective, deci it’s a no go). Folosind JavaScript presupun că se poate, dar ideea e că nu vreau să ruleze chiar ca C64 şi sa încarce un joc în cinci minute.
Oricum, vroiam să spun doar atâta: în stilul tipic pentru ultimii doi-trei ani de evoluție a celor de la Apple, Palm le-au dat o lecție excelentă despre cum se tratează dezvoltatorii. Desigur că pe băieții din Cupertino îi interesează foarte puțin asta, fiindcă piața lor e atât de mare încât, în calitate de code monkey, suport cu stoicism faptul că, la fiecare release al programelor lor, urinează pe mine de undeva din stratosferă (din păcate asta e o atmosferă întreținută de restul audienței Apple, care nu numai că suportă cu stoicism, dar aplaudă entuziasm când respectivii se pişă pe ei, cam ca adolescenții cu aere intelectuale la concertele lui Tudor Chirilă). Dar pe mine mă interesează asta, fiindcă SDK-ul Palm Pre chiar îmi face viața de primată mai uşoară.
. O să răspund în ditai postul în caz că mai interesează pe cineva subiectul, şi în speranța că în felul ăsta o să ajungă şi la Oana 
) sunt nocive pentru programare și ar trebui evitate. Totuși, cred că integrarea facilităților de programare funcțională în cadrul limbajelor imperative actuale (un drum pe care Python, de exemplu, e de mai multă vreme și pe care, dacă nu mă înșel, a intrat nu demult și C#), e o soluție mult mai utilă și mult mai expresivă.