N-am mai postat de-aproape două luni pentru că m-am ales cu ceva foarte interesant de făcut pe lângă celălalt. Dar asta mi-a dat timp să mă gândesc la câteva lucruri legate de obiceiurile mele legate de calculatoare.
Faptul că îmi storc creierii în fața altui calculator decât cel de acasă m-a făcut să apreciez câteva lucruri interesante. Acum, ce-i drept, sunt mai puțin radical decât acum câțiva ani (read: acum vreo 10-11 ani când un update la o distribuție Linux dura vreo două zile dacă te mișcai repede — și totuși preferam asta ecranelor albastre din Windows 98), dar am început să apreciez altfel ideea de “just works”.
A little background: dihania de mai sus rulează Linux. Partial pentru că asta îi plăcea fostului admin, parțial pentru că avem nevoie de Matlab deci orice altceva în afară de Linux și Windows iese din scenă (da, licența Matlab ar fi suficient ca să plătească doi-trei bugetari timp de un an de zile). Calculatoarele pe care lucrăm, de asemenea, rulează Linux, și așa cum e și normal acces la contul de root are doar administratorul. De asemenea, pentru că (spre nemulțumirea mea) trebuie să mai trec și pe la cursuri/laboratoare, am doar patru-cinci ore pe zi ca să mă ocup de cele mai interesante lucruri cu care am avut de-a face de când mă știu. Prin urmare:
- Am ajuns să folosesc Gnome. E nașpa, în continuare (măcar au reparat panel-ul totuși). Aș putea instala FVWM din surse, dar cum în momentul când mă așez în fața tastaturii oricum intru în modul teleghidat și abia apuc să fac tot ce mi-am propus în ziua aia, pe cuvânt că aș folosi și TWM. În momentul când chiar ai de lucru începe să te doară-n cot și că albastrul de pe barele de titlu e cam nașpa.
- Am început să îmi redescopăr relația simbiotică cu Emacs. Culmea e că de fapt îmi trebuie foarte puține de al el; class browser? Scriem numai cod C. Project management? Fiecare folosește ce vrea ca să își scrie codul, deci singurul format cu adevărat universal e Makefile-ul plain-text. Deja tot ce trebuie pe bune e syntax highlighting-ul și auto completion-ul.
- Am o opinie deja și mai radicală față de orice fel de încercare de configurare automată a sistemului. Ultimul lucru de care ai nevoie atunci când o distribuție mega-friendly nu îți detectează cum trebuie display-ul e să te pomenești că în loc de un xorg.conf de care se atinge o dată și gata folosește vreo schemă încâlcită peste care trebuie să treci.
- Am înțeles în sfârșit care-i faza cu pet project-urile. Să mă explic: când îți place foarte mult orice are a face cu programarea, ai fi în stare să faci asta 12 ore pe zi. Problema e că după ce ai petrecut opt ore din zi lucrând la fix același lucru, îți trebuie altceva cu care să umpli restul de patru ore, altfel te ia naiba. Priceless.


