În scurta mea existență ca student la Poli (da, aia din Bucureşti, fondată de Burebista şi prietenii lui), am avut ocazia de a da peste un număr neaşteptat de mare de profesori absolut excepționali. Pe bune. Am auzit bancuri cu profii din Poli şi cam în trei sferturi din cazurile (fericite) cu care am avut de a face, au fost bancuri.
Sfertul rămas face obiectul acestui post. Sunt acei profesori care duc lipsă de sex anal (sau de orice fel de sex for that matter), a căror caracteristică definitorie este faptul că au ajuns profesori nu fiindcă sunt buni la ceea ce fac, ci pentru că n-au fost buni de nimic altceva şi erau posturi de asistenți libere. Aceştia au descoperit şi au perpetuat o serie de tehnici fine, care îi fac nu numai eminamente incompetenți, ci atât de enervanți încât înveți pe rupte la materiile lor numai să nu fii nevoit să-i suporți şi la toamnă. Aceste tehnici mirobolante sunt detaliate mai jos, în ordine aleatoare.
1. Nu studia planul de învățământ.
Cursurile pe care noi, studenții, le urmăm, sunt de două tipuri.Cursul pe care îl facem cu Tine, unicul şi adevăratul, deschizătorul drumurilor şi revelatorul tuturor misterelor, şi restul cursurilor care se ocupă cu lucruri destul de banale.
Exemplu doțent (anonimizat din motive de eleganță): semestrul trecut am avut două cursuri, să zicem A şi B, amândouă țăpănoase, de patru, respectiv cinci ore pe săptămână bucata, cu laboratoare, seminarii şi tot ce trebuie. Semestrul ăsta am cursul C, care e un fel de A aplicat în B. Ar fi de aşteptat ca C să fie chiar un curs interesant, în care să aprofundezi materia din B şi să studiezi A with a twist. Desigur, asta presupune ca profesorul care predă C să fi avut măcar curiozitatea de a-i fi întrebat pe ceilalți doi ce au predat. Rezultatul e că la C ți se repetă cu o mutră serioasă un praf de cunoştințe pe care trebuia să le ai la A şi la B nu ca să treci, ci ca să intri măcar în examen. Inutil de spus că nu dau pe la cursul C, care este o monumentală pierdere de vreme.
2. Dă puncte pe prezență
Da, eu sunt din categoria celorlalți: mă calcă pe nervi profesorii care dau puncte pe prezență. Cele mai bune puncte pe prezență sunt alea pe care le obții la sfârşit, la examen. Afirmația se bazează pe un raționament foarte simplu: dacă n-am dat pe la curs tot anul şi la examen am luat notă mare, înseamnă că nu aveam de ce să vin la curs (pentru că ori ştiam deja materia, ori am învățat-o singur — treaba mea cum şi cât mi-a luat). Dacă n-am dat pe la curs şi la examen am luat notă mică, am pierdut nişte puncte fiindcă n-am dat pe la curs şi la examen eram plantă. Logic? Logic.
Ca fapt divers: cea mai tare metodă posibilă a fost aplicată cu brio de unul din profesorii mei. La sfârşitul fiecărui curs dădea o lucrare de cinci minute din ceea ce a predat la curs; toate lucrările aveau, puse cap la cap, 10 puncte peste cele 100 scoase din examene, colocvii şi alte asemenea. Astfel nu numai că se “remunera” efortul de a sta două ore cu ochii la tablă, dar se şi făcea diferența între cei care stăteau pe bune, ca să priceapă, şi cei care dormeau cu scopul de a fi văzuți de profesor.
3. Nu da toată materia la examen
Este binecunoscut faptul că, din toată materia studiată la facultate, în final ai nevoie de un procent mult sub 50%. Dacă există, cu toate astea, materie care e atât de neimportantă încât nu îți foloseşte nici ca să treci un nenorocit de examen, pentru ce mama naibii mai e predată? Nu e mai logic ca, în timpul alocat acelor porțiuni din materie lipsite de orice fel de implicație practică sau teoretică, să fie explicată mai pe îndelete materia care intră în materialul pentru examen?
4. Seminarul e auxiliar
Una dintre găselnițele interesante ale planului de învățământ de la mine de la facultate — nu ştiu dacă e peste tot aşa, nici dacă a fost aşa şi înainte — este ca timpul alocat seminariilor să fie mai mic decât cel alocat cursurilor — uneori chiar şi de două-trei ori mai scurt.
Rezultatul e uşor de intuit: proful povesteşte la curs câte-n lună şi în stele, iar dacă la seminar ai face tot ce se predă la curs, n-ai avea timp decât să menționezi titlul fiecărui capitol.
Există profesori care rezolvă asta elegant: predau materia pe îndelete sau, metoda mea preferată, fac o grămadă de aplicații la curs. Asta e foarte tare; nu e prea interactiv, dar dacă omul explică foarte bine, e eficientă, pentru că la seminar nu mai trebuie să începi de la Adam şi Eva, sau începi dar numai cât să-ți aduci aminte de ce îi cheamă Adam şi Eva şi la ce folosesc.
5. Nu da baremul
Asta e una din preferatele mele. Nu da baremul la examen, nu ne interesează să ne autoevaluăm, doar să luăm peste 5. Nu contează nici cât luăm peste 5 şi suntem convinşi şi că Tu, Unicul şi Adevăratul Evaluator, tot 5 ai lua dacă nu ți-ai pune asistenții să rezolve subiectele.
