Străino, calul meu cu aripi
Ce din ulcioare te-ai ivit sub sori
Sub zorii crâncelor taine
M-ai legăna cu grijă, până mor;
Te-aş legăna şi eu peste păduri
Şi ne-am opri lângă-un izvor de iarbă,
Ne-am frământa, în lutul moale,
Până ce lutul are să ne soarbă.
Ca fapt divers, scrisă în mijlocului unui seminar de Matematici Speciale.
Aram a zis,
mai 31, 2008 la 8:26 am
Matematici speciale rulz daca s-ar scoate algebra din ea. Partea algebrica e redundanta la un om practic ca mine.
Chiar as vrea sa fac mai multa matematica speciala. Pacat ca a fost singurul semestru.
alexandrulz a zis,
mai 31, 2008 la 10:16 am
Mie mi-a plăcut destul de mult materia, dar m-a încurcat foarte tare timpul scurt în care a fost făcută. Nu atât pentru că n-am putut învăța — cu asta n-am avut probleme, m-am descurcat — dar n-am putut s-o aprofundez mai mult de două şchioape, cu atât mai mult cu cât sunt aspecte pe care nu le ştiam neam (transformata Laplace, transformata z, serii Fourier ş.a.m.d. ştiam rezonabil, dar restul pauză).
În plus, s-a văzut efectul 3 curs – 2 seminar, la curs proful s-a întins cu toate drăciile din care la seminar cred c-am făcut 40%, şi alea în goană.