Povestea scremetelor virtuale pe care le citiți începe acum vreo doi ani cred, în timp ce subsemnatul spunea că blogurile sunt naşpa, la propriu. Era, pentru cine-şi mai aduce aminte, vremea când blogurile începeau să fie trendy şi toată lumea avea un blog pe care scria ce-a mâncat de dimineață, cât de naşpa e Bucureştiul, cât de naşpa e cuvântul naşpa, care este sensul vieții şi de ce acesta este un sens unic. Într-o frază, locul unde toată lumea scria, ca să pară că aibă ceva de spus.
Tot pe-atunci m-a pus dracu’ să pun un pariu cu o prietenă. Kate, încă te urăsc, şi dat fiind faptul că nu ştii mai mult de trei boabe româneşte, pot să te şi înjur. Subiectul pariului a fost unul cât se poate de geeky şi l-am pierdut, iar pedeapsa a fost să-mi fac blog. Blog pe care l-am şi târât o perioadă, sub numele de Donkey’s Cave, şi l-am abandonat pe undeva. Ceva mai târziu, mai mult ca să văd cum e, m-am apucat de ăstălalt, pe care am scremut diverse prostii legate de tehnologie în principal, semineinteresante dar orişicât.
Chestia asta a fost acum în jur de un an, şi de-atunci ideea de blog a devenit mai puțin trendy (hint: a fost înlocuit cu hi5). De unde şi schimbarea la față de-aici — temă, limbă şi, precum se va vedea, şi conținut.
Să ne citim cu bine 
.
