Sometimes I hate being a geek #2: Nu pot să-l vând

Acum vreo trei sau patru zile, mi s-a pus pata. O să-mi vând Mac Mini-ul, ziceam, şi-mi iau în locul lui un Powerbook G4 sau un Macbook; n-aş vrea Macbook din cauza plăcii integrate comparativ cu ATI-ul Powerbook-ului; în schimb, Powerbook-ul care mă tenta (cu ecran de 12″, că vreau să-l car în geantă, nu în geamantan) avea un singur slot SO-DIMM, deci maxim 1.25 GB RAM (bun aşa! You go, Apple!).

Ei bine, dracu să-l ia de Mac Mini dacă pot să-l vând. Am primit vreo două oferte nu foarte ferme, şi-ntrun sfârşit am zis că poate merge dacă postez, ştiu eu, pe macuser.ro şi pe okazii.ro. Am făcut poze, m-am apucat să scriu anunțul…

Nu merge, domnule, nu merge şi pace. Drăcia aia mică de pe biroul meu zici că-i fi-miu şi nu l-aş da nici pe un Macbook Pro. Nici pe două. Hell, nici pe două Macbook Air, pe care le-aş putea vinde ca să-mi iau un Macbook Pro şi mi-ar rămâne şi un profit. [Edit: nu ştiu dacă am mai spus asta, dar MB Air mi se pare un notebook atât de idiot, încât singurul lucru care-i lipseşte ca să fie cu adevărat inutil este Vista preinstalat)

Aşa cum nu pot să vând niciunul din calculatoarele de care, într-un fel sau altul, m-am ataşat. Asta include vechiul meu Pentium 233, un mai vechi Pentium III pe care mi-am desfăşurat diverse experimente şi care, culmea, încă merge, ceva mai noul Pentium IV pe care l-am folosit până mi-am luat mini-ul, HP 620 LX-ul (pe care l-am scos la vânzare şi, din fericire, n-am primit nicio ofertă), şi soarta asta o să o aibă şi Palm Z22-ul pe care l-am luat azi (mersi, huk!). Naiba s-o ia de treaba, în ritmul ăsta ajung depozit.

Cine nu are talent la desen…

… postează link-uri. De-a dreptul superbă.

How I know creationism is wrong (pdf)

A quick mathematical proof. In English because I figured there would be a larger audience for this. PDF because I just love the way LaTeX outputs those.

Creationism is wrong (Download, 156 KB PDF)

Am amigdalită

Deci da. Având în vedere că durerea mea de gât a luat o pauză de vreo săptămână jumate, m-a luat din nou durerea de gât, de data asta cu peticele albe prin gât şi aşa că n-am avut de ales şi a trebuit să-mi mişc fundul până la doctor.

Aşa că, fir-ar a dracului de treabă, am amigdalită, cu tot ce înseamnă asta:

• Trebuie să înghit un munte de medicamente, ceea ce nu ştiu încă exact cum o să fac, având în vedere că gâtul meu are probleme cu înghițitul unei picături de apă, nemaivorbind de ditai pastila de Ospen.
• Nu pot să beau nimic fierbinte (i.e. coffee is out of order), nimic rece (i.e. beer is out of order), nimic acidulat (i.e. berea de ghimbir is out of order); nu pot să mănânc nimic care nu aduce a supă sau iaurt. În ritmul ăsta o să slăbesc fără să ma chinui prea tare: n-am voie să mănânc aproape nimica, iar ceea ce am voie să mănânc nu intră în gâtul meu nici îndesat cu polonicul.
• Nu am voie să ies din casă trei-patru zile. Mă rog, n-aveam de gând să mă duc la facultate săptămâna viitoare oricum.

Naiba s-o ia de măgărie…

Elementar, dragul meu Watson

Tocmai mă uitam aiurea pe Wikipedia, şi am întâlnit următoarea idee despre pedeapsa cu moartea. Sublinierea îmi aparține.

Capital punishment is a contentious issue in some cultures. Supporters of capital punishment argue that it deters crime, prevents recidivism, that it is less expensive than life imprisonment and is an appropriate form of punishment for some crimes.

Nu ştiu dacă restul sunt argumente foarte solide, dar mai solid ca ăsta chiar că nu se poate. Într-adevăr, în mod sigur previne recidivismul. De tot.

What’s on your geeky desk?

Pentru că am pierdut (iar…) un pariu, va trebui, vrând, nevrând, să mă conformez şi să mă umilesc în public prin intermediul conținutului biroului meu. Ok, este de fapt vorba numai de una din mese — cealaltă e dedicată lucrului cu hârtie sau cu componente electronice, şi pe ea se află, momentan, un teanc de cărți de matematică, un teanc de cărți de electrotehnică, un pistol de lipit şi o sursă de laborator care pişcă rău. Pe masa de la care scriu acum se află, exceptând, evident, calculatorul, următoarele:

Bucățele foarte mici de hârtie, pentru schițe rapide şi notițe uşoare. Sus, efectul Doppler. Jos, o metodă de determinare a elipticității orbitei folosind variația paralaxei. Shit.

Foi mai mari, pentru a) cazul în care am nevoie de schițe mai mari, sau b) mi se murdăreşte atât de tare rotița de la Mighty Mouse că nu mai face scroll.

Trei căni. Una pentru ness, una pentru ceai şi una pentru orice altceva. În funcție de cât îmi e de somn dimineața, nessul ajunge în ceaşca mică şi neagră sau în cana mare şi transparentă în care acum se află sprite. Pe fundal, o cutie de ceai care nu ştiu ce caută acolo. Chestia albastră e cablul de la bass-ul meu.

O zaharniță roşie. Cred că-i evident la ce serveşte.

Dragul meu telefon, pe care am de gând să-l schimb la un moment oarecare. Singura lui mare calitate este faptul că are un difuzor extraordinar de enervant, atât de enervant încât e imposibil să nu te trezeşti dimineața când îl auzi, fie şi numai ca să-l arunci pe fereastră.

Calculatorul meu ştiințific. Ok, am unul şi pe Mac-ul meu, dar nu se compară.

Card reader-ul meu, care cred că citeşte orice în afară de cartelele Metrorex. Din fericire, mi-e suficient dacă citeşte CompactFlash-ul de pe dragul meuHP 620 LX, care însă nu e pe birou de obicei.

O muzicuță diatonică în Do major şi un blockflote (ok, blockflote-ul e în sac) în Fa minor. Pentru momentele în care munca e prea plictisitoare şi am nevoie de o pauză. Sau când mă enervează vecinii.

Lampa. Sunt foarte pasionat de orice fel de chestie în care se înşurubează vreun fel de bec sau altă sursă de lumină. Mai am trei veioze în casă :-D.

Şi preferatul meu: un bank de memorie cu miezuri de ferită, de pe un calculator sovietic din anii ‘60 (cred). Doar aşa, ca nu cumva să uit de unde am plecat.

Trei lucruri pe care le-am învățat din mitologie

…dar mi-au folosit mai adesea în programare.

1. Toate limbajele au aceleaşi idiomuri, doar că le zice altfel. Yahweh, Allah, Ahura Mazda — tot aia e. În afară de momentele când am de-a face cu LISP, orice aş scrie seamănă a cod maşină până la urmă.
2. Pentru orice limbaj, există cel puțin 100 de alte limbaje care sunt la fel în proporție de 75%, dar se pretind Adevărul şi Calea numai datorită restului de 25%.
3. Programarea e una, limbajul X sau Y e alta.

Umor de ingineri

Spicuite de la profesorul meu de Bazele Electrotehnicii. Oricât mi-ar plăcea materia, momentele astea sunt mai savuroase decât orice flux electric. Citatele sunt relativ din memorie.

• Despre starea de electrizare: ,,S-a constatat experimental că, frecând o baghetă cu o bucată de pisică, bagheta începe să atragă diverse obiecte uşoare. Tot experimental, s-a constatat, încercând diverse baghete şi diverse pisici, că apariția stării de electrizare nu depinde nici de pisică, nici de forma obiectelor.”
• Despre electreți*: ,,Nu este foarte greu să fabricați un electret, de fapt o puteți face destul de uşor şi voi. Aveți nevoie de nişte bucăți de plexiglass… de fapt nu neapărat plexiglass, şi alte mase plastice pot fi folosite. Le puneți într-o cratiță metalică, topiți plexiglass-ul, apoi luați cratița de pe foc. După aceea, luați un capac metalic, şi îl rotiți încet asupra plexiglass-ului topit, cu grijă ca nu cumva să atingeți cratița, pentru că va trebui să aplicați cratiței şi respectiv capacului o tensiune de câțiva kilovolți…”
• Istorisire despre un coleg de-ai dumnealui. Contextul era prezentarea permeabilității magnetice a vidului, u_0 (adică “miu indice zero”, a cărui valoare este 4*pi*10^-7) ,,Un coleg de-al meu, tot profesor şi cu un simț al umorului foarte dezvoltat, le-a dat studenților săi la examen o problemă unde, între multe, apărea o sarcină de 1 microcoulomb (i.e. 1 uC, scris aproximativ “1 miu C”). Unul din studenți, mai timid, se ridică şi spune ceva gen, d-le profesor… ştiu că trebuia să învăț mărimea asta până acum dar… chiar am uitat, cu cât este egal miu? La care colegul meu răspunde: <<Păi…10^-6>>.”

NB: Dacă ați înțeles ultima glumă, sunteți bolnavi şi am un loc liber la mine în rezervă.

______________

* Electretul este ca un magnet, numai că, în loc să fie permanent polarizat magnetic, este permanent polarizat electric.

De ce este cu adevărat nasol să fii răcit

Tocmai am descoperit de ce este cu adevărat nasol să fii răcit. Nu, nicidecum pentru că îți curge nasul, asta se rezolvă cu şervețele (sau cu hârtie igienică — aşa am rezolvat-o eu, am ajuns la concluzia că e mai eficient). Nici pentru că ai febră, şi asta se poate rezolva, şi nici măcar pentru că te doare capul. Am cinci ore de matematici speciale pe săptămână, nicio durere de cap nu poate fi prea mare.

Este cu adevărat nasol pentru că mâine o să mă duc la o “bere” cu un prieten, şi n-o să pot să beau berea rece, pentru că mă doare gâtul; n-o să pot nici să beau mai mult de două-trei, pentru că sunt pe antibiotice. Hell, o să mă duc la bazin şi o să beau Cappy sau cafea. Asta nu e viață!

Cele şapte noi păcate capitale

Pare-se că Vaticanul, în nesfârşita-i milă şi încercare de a-şi păstori dreptcredincioşii, a ales să mai introducă şapte păcate capitale, pe lâncă cele şapte pe care le ştiam dintotdeauna. După cum anunță Reuters, ele sunt distrugerea mediului inconjurator, experimentele stiintifice a caror natura morala este discutabila, manipulari genetice care duc la alterarea ADN-ului, consumul sau traficul de droguri, injustitia sociala care duce la saracie, avortul si pedofilia.

Deci să ne înțelegem: nicio biserică (catolică, bineînțeles, ortodocșii sunt mai barbari de felul lor) nu ar mai trebui construită altundeva decât în deşert, pentru a nu strica mediul înconjurător, şi cu prima ocazie cu care o să văd un catolic mergând cu altceva decât cu căruța sau cu un vehicul electric, va trebui să dau după el cu anatema. Nasol, preoții vor trebui să-şi vândă merțanele.

Deloc surprinzător e că, deşi au inclus pedofilia, n-au inclus homosexualitatea. Bănuiesc că pentru celibatari se mai iartă, na, când îți vine, îți vine…